Kul

8 martie 2002

Faza lunga: dupa ce am fost la o bere care s-a prelungit sfios la mai multe pahare de vorba, usor ametit, afara negru-primavaratec. O vreme superba, parca ar fi fost inceput de mai, iar iarna tocmai terminata bland. Ma indreptam pe o alee pazita de niste blocuri cuminti spre o statie de taxiu sa ajung spre casa. Eh!: copaci infloriti - meri, ciresi, visini - superbi, sub niste lampadare de un galben laptos, batea vantul si ii scutura si curgeau-curgeau dalbii. Batea vantul. Impresia unor nopti fantomatice japoneze in care se striga destine, se iau hotarari mistice. Foarte impresionant. Beat putin. Si era liniste.
“Dodo, metro, bulo” - lipseste sacrul. Sacrul unor nopti mirifice de primavara. Cu cer senin si meri infloriti care curg pe stradute si alei. Este romantic.

fara etichete