Kul

Se spune că nu este un film despre dragoste chiar. Ba-i fix despre dragoste, cuplu şi relaţii şi despre cum le deformăm în detrimetrul nostru ori ba. “It’s love, it’s not Santa Claus”.

Regizoral filmul este superb, şi te lasă în final cu senzaţia care trebuie, manipularea e fină şi deşteaptă, şi în acelaşi timp de un natural ingenuu. Mark Webb nu e consacrat al genului dar a potrivit-o foarte bine şi l-a ajutat şi scriptul plin de dialog între două personaje de nişă. Mie mi-a adus aminte de Sweet November (2001), deşi vorbim de alt registru drăgăstos, iar tot ca referinţe e sub ESOTSM (2004) şi regizoral chiar sub An Education (2009) - deşi tot despre decepţii şi deformări se vorbeşte şi aici.

În rolurile principale avem o ea - Zooey Deschanel - care e în acelaşi rol de spooky-indie ciudăţică şi atrăgătoare femeiuşcă care întoarce pe dos lumea unui bărbat, acelaşi rol de la “Ghidul autostopistului galactic” (la care se mai adaugă “Yes Man” şi “The Good Life”), iar el este Joseph Gordon-Levitt - pe care îl ştim adolescent din seria “3rd Rock from the Sun” şi dintr-o serie de roluri secundare care s-au strâns şi l-au adus într-un principal bine jucat şi care promite mai mult odată cu maturizarea sa (excelentă scena lor finală - mimică, emoţie, pauză, suprindere… tot, după ce Z.D. îi spune că ‘he was not the one’ şi-l ia de mână).

Filmul se joacă cu ideea jumătăţii unice şi predestinate în dragoste pe care o promovează avocăţeşte de la început şi cu pro şi cu cons (cele două personaje aparţinând fiecareia dintre tabere) în final o îmbrăţişeză de tot… dar nu… c’mon e doar un film, care trebuie să se vândă. Dacă în ESOTSM vorbim despre dragoste fără de care nu se poate trăi şi care coboară adânc în eul nostru, ba chiar relativ departe de înţelegerea noastră, mai ales în contexte la care nu ne aşteptăm, care nu funcţionează şi cu care mai ales ne-am crescut/învăţat să nu funcţioneze; dacă în High Fidelity (2000) se vorbeşte de dragostea din relaţia mai înspre viaţă reală, fără să te omoare şi fără să te definească dar lipsa ei să conteze destul încât să te descompleteze (şi modul de a accepta acest compromis); (500) Days of Summer (2009) este undeva la mijloc. Partea frumoasă este cea cu aşteptările pe care le avem de la dragoste şi care este rezultatul confruntării acestor aşteptări cu realitatea - screensplitish chiar. Relaţia celor doi este idilică, nu musai pusă într-un context banal. Satira apare şi este cumva subtilă: psihologul relaţiei este chiar sora protagonistului - nimic deosebit în asta - doar că este cu cel puţin 10 ani mai mică, o adolescentă pre-puberă, expertă în comportamentul uman şi pasionată de fotbal (soccer) :); prietenii lui cei mai apropiaţi nu au mai avut iubite de ani bune de zile; iar deşi visul său este să devină arhitect el este un copywriter de mâna doua la o companie de felicitări :).

Un film drăguţ, cu de toate. Musical, intimitate, situaţii comice şi dulci (sindromul Tourette în parc :) ), revolta împotrivă societăţii (de consum) şi pledoaria pro-autenticitate, dezamăgiri, fir epic asincron, happy-end but not so happy, but not so end şi inserţii grafice sau cu cameră suplimentară de-o minunăţie rară. Vote for Pedro! De browsat pe Youtube şi scenele care n-au ajuns în film. Ah.. şi nu în ultimul rând să nu uit … un soundtrack superb indie-like in frunte cu Regina Spektor. Superb! Cam aşa.

O saga personala (pr)intr-o calatorie initiatica, traita prin terte persoane:

http://theblacksea.eu/

Doahmnee, ce-i invidieeeeeeez. Mooor! …

Ce atmosferă de Vama Veche veche este la mine pe balcon :). Păcat că soarele nu apune decât în geamurile străvezii ale blocurilor de viz-à-viz.

exercitiul de sinceritate facut aici nu merita. trebuie facut in alta parte.

Prima baie în … lac. Pe anul ăsta. Marea era rece-rece… te lovea un val de frig de la 10 m lângă - undeva pe la 13-14 grade apa. Superb lacul Siutghiol lângă Popas Mamaia - printre brusturi, stuf şi păpuriş. O întoarcere la origini binevenită. Şi soarele pe apus dincolo de lac. Destul de adânc după limba de nisip de la mal… Cretzul mi-a luat-o pe câmpii - e destul de greu în doi când la ambii fericirea-i ca un băţ în fund, simbioza de vasalitate nu funcţionează.

De abia aştept să se încălzească marea să fug în timpul zilei de la muncă pentru o baie.

Puterea de deformare a Mitului Androginului este fantastică. Back to sin(x).
Când eşti tinerel tragi, înveţi şi munceşti. Când pârguieşti coordonezi şi eşti plătit. Valoare şi profit.
Apa e încă rece anul anul. După 15 iunie cu siguranţă.

Ce coleg de apartament am! Uite ce-mi pregătea el mie când eu mă prefăceam că lucrez. This must be l0v3 :) Nepregătit pentru normalitate: ieri îmi conjuram prietena să ne certăm/ţigănim măcar un pic, un picuţ. Creieru-mi complotează împotriva lipsei d’obsesii. Acu’ 10 ani de 10 mai trăgeam linii, făceam bilanţuri. Yet to come: raportul pe T1 - că să văd unde şi cum reuşesc să mă împrăştii la muncă aşa mult. Yet to come: nada - i-e foarte bine aşa cum îi.

PS: ah, si sa nu uit - nevoia de terapie prin alcool era doar in capul meu. se poate si cu altele sa scapi de mizerii, nu stiu pe ce sa pun degetul: sex, drumetii, munte, mare, iarba verde, sport, natura … din astea. alcoolul este o capcana si clar iti distruge sanatatea intr-un fel sau altul, lasand la o parte partea de viciu. au trebuit 6 luni ca sa ajung aici.

notiţe, got no time:) deja previbil. pozne via Cifone.

- dus. masina Cif
- popas in Sibiu - ciorba, supa de fasole in paine
- meet Helga si intamplator si pe mama ei. frigider nou:)
- ajuns, frenda Andrei, papi paste bune (sos alb + usturoi verde, cu carne)
- Cluj - nu chiar asa cosmopolit precum ma asteptam fiind laudat in ultimii ani
- bere preambul la o sarbatorita
- Booha - bar, artsy, musiq, Hasdeu
- iesit in aftereight.ro, remember de acu’ 4 ani, now cam “yak!”, electro de cartier cu DJ la microfon :). si ce daca. noua expresie: “pitzi superior” :)

Pestera “Ghetarul” de la Scarisora, muntii Apuseni
- drumul in viteza pana acolo, condus A.
- drumul de la poale pana la pestera. semana cu drumul spre Pestera de la Moeciu. oameni frumosi, cai de munte vigurosi si tarani care dau buna ziua pe strada la necunoscuti (turisti, noi)
- ajuns la Ghetar; placute cu “nu aruncati hartii & peturi”; pompe cu apa de izvor pe drum.
- stat sa intram (pana la urma); inside; “biserica” - 20/60 m; as fi fost regretat daca nu.
- pe drum se vindeau tot felul de chestii - foarte misto!, turism - sirop de muguri de brad si afine. “La ce pret?” “Vedeti la doamna de langa”, doamna de langa “Mama, cat costa asta?” :)) si cum tinea telefonul in fata gurii ca pe o statie radio:).
- bazoi - leneveala intinsi pe o pajiste
- alta pestera pe plecare: Ionele, trei camere mari, inceput pârâu - foarte misto, neasteptat. zgariat mana intr-o sarma ghimpata vrand a urca in a treia pe niste scanduri/schele improvizate :) renuntat, era prea nesigur.
- jucat la volan pe PC seara. n-am iesit, eram morti -> 30iz.

Cluj-Napoca
- next morning CICA excursie la Salina Turda nou renonvata, dar eu nu, stat sa savurez Clujul pe strazi, per-pedos.
- Manastur la vale; casa aceea plina de liliac inflorit din Grigorescu
- nevoia de concept de Dzeu. credinta da vietii sens. modelele prezentate mie pana acum mi-au esuat oh! atat de lamentabil… credincios si nesatisfacut. dupa ce mori nu se intampla nimic, absolut nimic - asta fara sa excluda sensul.
- berea Ursus de la Belvedere:)) oh, da!
- poveste auzita la masa vecina: Emilia - Italia, 50 de ani, inca tanara, ospatarita, 2k euro. idila semi-lesbi. divortata, ramasa fara apartament aici. “cand ai nevoie de ajutor sa ma suni”.
- papi la restaurant Toldi, nice. salata de verzituri cu capere si clatite cu branza + nuci + stafide + rom + sos ciocolata. yummy :)
- gradina botanica: magnolii mari, violet si frumoase - si lalele.
- TURN again.
- o bere la Euforia
- G., stat la fantana din centru + alta “bere” pe bulevardul Eroilor (rearanjat foarte frumos pietonal): crème brûlée (miam!)
- cadou Cif, vizita Helga
- acasa. joc + SOMN!:)

- plecat. frumos Cluj. brunete, iai-iai:)
- 12 ore pe drum pana in Cta. 3 autostrazi (la dus - a treia pana la Gilau).

In toti anii astia trecututi au fost nopti cand si cand - ca aceasta - cand statea intinsa langa mine o tanara domnisoara pe care-mi placea sa o privesc cum doarme cu o nostalgie parvenita. Si de multe ori ma certa in context ca nu sunt langa ea si eu imi reprosam ca as putea fi, si sa las lucru pentru a doua zi. Dar clar n-as mai fi avut momentele astea. Si nici nu ma mai surprinde ca anume contrar fanteziilor mele adanci declarate profilul e blondin chiar, cu pielea alba. Frumoase mai sunt ca niste printese adormite:) Les jours s’en vont.

Plimbare cu barca pneumatica cu motor pe canale. Ai zice ca daca ai vedea doua-trei poze - care se vad cumva mai jos - ai vedea tot?! Dar nu, nu te bazaie vantul, nu auzi natura, nu simti “conturul” energetic al apei si … nu evadezi. In natura, normal. Prea multe betoane dauneaza grav sanatatii. Si mintale.

Dupa vineri un Bucuresti de site nou la Dacris, dupa seara un Control slabut doar pana in 2 AM caci eram cam rupt - desi ma uitam cu pofta la toate fetitzoancele alea “cu gentuta” si le invidiam… ca aveau un loc unde sa… de-ar fi fost in Cta, individual luate - ce marginalizate ar fi fost. Sa revenim: misto C. like alwayz, dansat pe cateva melodii. Dupe care aproape fara bani de benzina alimentat la Fetesti, “spart” un card - si de fu sa fie… fost vazut bunica si verii si pe Bebi si matusa si niste minunate lalele intr-o curte undeva pe malul Borcei. Ceea ce probabil facu pofta de drumetie asa ca duminica luat Cretzu’ si “urcat un deal si coborit o vale” undeva pe-o piatra sexy si semeata la Izvoarele.

Universul insa conspira si ne inghesuie fericit intr-o barca cu amici buni, terminandu-se pe foarte inserat intr-un ciudatel si bun bors de peste cu cartofi si niste icre miam-miam-miam de bune de stiuca! (scumpisoare si bune frateeee! miam!). Ii ziceam A. “ce-ar fi sa luam o camera si sa nu mai plecam, maine amanam totul din telefon”. “Eh, nu zi de doua ori” imi raspundea ranjind cu hai-hai. Ajunseram acasa dupa zece seara, dar iacata un we plin si neasteptat de frumos, spart in natura si drumetii frumoase pah astfalt, piatra vulcanica si ape dulci cu stuf. Amin!

Ah, din inregistrarile audio de pe autostrada in/spre Buc - vad ca a devenit un obicei de liniste si detasare, ca deh workus-pocus… desi fara sa fi apucat sa fi lucrat yet pt viitor - mentionez: “oricat il urasc pe taica-miu, cu ghilimele de rigoare, baieteste asa, am devenit eu si sunt o parte din el din cauza sa. si sunt ca el. cat de adevarata poate sa fie chestia ca sub umbrela de stejar a familiei nu creste nimic cu viata proprie, individualitati. mai ales dupa o varsta, de la 20 incolo.”

Mariane Flori. Si uite-o si pe Penelopa.