Kul

Se spune că nu este un film despre dragoste chiar. Ba-i fix despre dragoste, cuplu şi relaţii şi despre cum le deformăm în detrimetrul nostru ori ba. “It’s love, it’s not Santa Claus”.

Regizoral filmul este superb, şi te lasă în final cu senzaţia care trebuie, manipularea e fină şi deşteaptă, şi în acelaşi timp de un natural ingenuu. Mark Webb nu e consacrat al genului dar a potrivit-o foarte bine şi l-a ajutat şi scriptul plin de dialog între două personaje de nişă. Mie mi-a adus aminte de Sweet November (2001), deşi vorbim de alt registru drăgăstos, iar tot ca referinţe e sub ESOTSM (2004) şi regizoral chiar sub An Education (2009) - deşi tot despre decepţii şi deformări se vorbeşte şi aici.

În rolurile principale avem o ea - Zooey Deschanel - care e în acelaşi rol de spooky-indie ciudăţică şi atrăgătoare femeiuşcă care întoarce pe dos lumea unui bărbat, acelaşi rol de la “Ghidul autostopistului galactic” (la care se mai adaugă “Yes Man” şi “The Good Life”), iar el este Joseph Gordon-Levitt - pe care îl ştim adolescent din seria “3rd Rock from the Sun” şi dintr-o serie de roluri secundare care s-au strâns şi l-au adus într-un principal bine jucat şi care promite mai mult odată cu maturizarea sa (excelentă scena lor finală - mimică, emoţie, pauză, suprindere… tot, după ce Z.D. îi spune că ‘he was not the one’ şi-l ia de mână).

Filmul se joacă cu ideea jumătăţii unice şi predestinate în dragoste pe care o promovează avocăţeşte de la început şi cu pro şi cu cons (cele două personaje aparţinând fiecareia dintre tabere) în final o îmbrăţişeză de tot… dar nu… c’mon e doar un film, care trebuie să se vândă. Dacă în ESOTSM vorbim despre dragoste fără de care nu se poate trăi şi care coboară adânc în eul nostru, ba chiar relativ departe de înţelegerea noastră, mai ales în contexte la care nu ne aşteptăm, care nu funcţionează şi cu care mai ales ne-am crescut/învăţat să nu funcţioneze; dacă în High Fidelity (2000) se vorbeşte de dragostea din relaţia mai înspre viaţă reală, fără să te omoare şi fără să te definească dar lipsa ei să conteze destul încât să te descompleteze (şi modul de a accepta acest compromis); (500) Days of Summer (2009) este undeva la mijloc. Partea frumoasă este cea cu aşteptările pe care le avem de la dragoste şi care este rezultatul confruntării acestor aşteptări cu realitatea - screensplitish chiar. Relaţia celor doi este idilică, nu musai pusă într-un context banal. Satira apare şi este cumva subtilă: psihologul relaţiei este chiar sora protagonistului - nimic deosebit în asta - doar că este cu cel puţin 10 ani mai mică, o adolescentă pre-puberă, expertă în comportamentul uman şi pasionată de fotbal (soccer) :); prietenii lui cei mai apropiaţi nu au mai avut iubite de ani bune de zile; iar deşi visul său este să devină arhitect el este un copywriter de mâna doua la o companie de felicitări :).

Un film drăguţ, cu de toate. Musical, intimitate, situaţii comice şi dulci (sindromul Tourette în parc :) ), revolta împotrivă societăţii (de consum) şi pledoaria pro-autenticitate, dezamăgiri, fir epic asincron, happy-end but not so happy, but not so end şi inserţii grafice sau cu cameră suplimentară de-o minunăţie rară. Vote for Pedro! De browsat pe Youtube şi scenele care n-au ajuns în film. Ah.. şi nu în ultimul rând să nu uit … un soundtrack superb indie-like in frunte cu Regina Spektor. Superb! Cam aşa.

Etichete: filme

Zambetul si tipetul Andrei - in timp ce canta cu bucurie nestingherita de copchil “Jingle Bells and A Happy New Year” (varianta reunita si comprimata) - in contrast cu vestea mortii lui George Vasilievici. Aproape 32 de ani. Esti ceea ce lasi in urma, ba. Si atat. In sufletul si in amintirea celorlalti.

Etichete: 360, Agigea, anti-ninja, apa, BAC, cel mai mare, dordeduca, Eugen, filme, ju, Last Temptation, meta, n-are, ninjalau, Rusalka, Septembrie, Shabla, turism, valuri, Vama

Cine n-a ajuns la Sighet la Muzeul Comunismului ar cam trebui sa ajunga.

Despre Ion Gavrila-Ogoranu. Despre film aciulea: http://danpatrascu.eu/2010/02/15/portretul-luptatorului-la-tinerete/ .

Etichete: filme

Rux, l-am vazut. Multumesc.

Cine spunea ca americanii nu fac filme de arta? Chiar si asa americane cum le fac ei…
@myself: eu n-am random si nici container.

Un pic ceva mai mult de 16 personaje:) And it’s a hard-hard job. ‘Fuck-around’-ul care o da-n viata pana la urma. Si da, se poate.

imdb

Etichete: filme

sa dam Cezarului ce este al Cezarului. e mai veche si probabil… cea mai reusita si geniala productie autohtona de gen.

Etichete: filme

Gratie lui Radu M. ajung sa vad un Almodovar misto. Gen 9/10. (Dar in afara de “La Mal Education” am vazut vreounul sa nu-mi placa?) Nu vreau sa intru in foarte multe detalii: povesti intretaiate espaniolas - care se aduna toate perfect la final!, multe metafore cinematografice, insight-uri de film a lot… Dar… si cu o poveste frumoasa care m-a prins. Exista intotdeauna o dihotomie intre cine suntem in afara noastra prin prisma ‘celorlalti’ si ce vrem de la noi insine. Si avem o datorie (morala) fata de sine sa facem pace intre personajele astea. Cum era ultima replica? “Daca faci un film, il termini, chiar daca esti orb.” Cheia (si-i servita) este in scena in care Lena se auto-”traduce” intrata in salonul de proiectie a sotului bolnav de gelos. Superba si scena/metafora cu fotografiile (viata) rupte bucati din care fiul incerca sa refaca macar una.

Penelope face un (tri-)rol tzutz, peste “Volver” (citat dintr-un interviu: “We rehearsed every day for three and a half months for Broken Embraces. I like having that time.“). Si desi intreg filmul aduce cu “Todo sobre mi madre” (+ “Carne tremula” ?) e-n alt registru; din pacate insa pentru neofiti sunt sigur ca plictiseste de la jumatate incolo.

Misto. Uite si o cronicuta buna.

Etichete: filme

A Clockwork Orange (1971) imdb

- un film prea artistic. arta pt artisti.
- muzica teribila!! ‘ti-ar Betovana drq. obositoare.
- chiar a fost cu talc? ‘Natural Born Killers’ face pisu de la inaltime peste, desi unul e despre teve.
- filmul NU ajunge la radacina, si tare vroiam
- da, ok, misto cadre / camera, poate revolutionare la vremea sa. totusi… nu (nu-i primul / ultimul).
- uite film exceptional din perioada aia: http://www.imdb.com/title/tt0060390/
- iar asta e de e: http://www.imdb.com/title/tt0062622/
- asta-i frate “Portocala Mecanica” din anii ‘80?! eram snob de mic copil:) acum inteleg de ce… macar pt tate si tot trecea cortina cu brio.
- scenele de violenta raman insa tzutz! arta curata. nice si cu ‘Ultraviolence’.
- tre’ sa recunosc ca mi-a provocat 1,2 erectii timide
- poate nu l-am inteles. nu simt deloc nevoia sa-l vad a doua oara.
- l-am vazut greoi, in doua zile / reprize. de abia asteptam sa se termine. sunetul desincronizat de la jumate incolo.
- nu mi-a placut. cre’ca cartea-i misto.

Etichete: filme

notes:

- m-a prins de la prima scena. they gonna be togheter.
- in scena doi sunt casatoriti:) la teatru, unde ea se dadea actrita tanara nereusita. conflictul apare de la inceput, nu ca in Milk in care l-am asteptat 1 ora sa apara.
- in scena trei deja se cearta
- la faza cu lovitul masinii mi s-a ridicat tensiunea
- mutati in suburbie, un dialog la cafea in bucatarie ca tzatzele noastre la poarta
- si sunt tare nefericiti amandoi si hotarasc sa se mute Paris, unde se traieste altfel. Haha! tare.
- oricum porneste de la ideea ca femeia crede in barbat ;)
- interesant nebunul, fiul ratacit al celei care le-a vandut casa - care sparge tiparul. de ce e nebun? ca-i diferit. American Beauty.
- apare motivul tatalui. several times.
- ramane insarcinata. un copil:) previzibil. ceva trebuia sa-i mentina pe loc si sa-i faca sa descopere Parisul din interiorul lor.
- si barbatul (sau the inner young male) tre’ sa faca greselile proprii.
- se poarta psihiatrii, care se platesc, pe bani bunicei.
- el cu secretara, ea cu vecinul :)
- K.W. a avut tot filmul manichiura bine facuta
- “money is a good reason, but is hardly ever the real reason… what’s the real reason?”
- e un subiect prea dificil de tratat intr-un film de marele ecran. Eternal Sunshine of the Spotless Mind era simplu, pe o singura idee, pe un singur personaj de fapt, mult simplificat.
- lovely scena (cearta) dupa ce le reproseaza nebunul abandonul Révolution-ului. actoriceste.
- pula… si ea moare. Nemas Paris! Parisul ramane doar la nivel de idee care nu trebuie atinsa.
- chestia cu nevorbitul (vecinii care refuza sa vorbeasca despre subiect ca este prea dureros, ea care refuza sa vorbeasca despre problemele lor de cuplu, sotul surd care nu mai vrea sa-si auda sotia pe final) ar putea fi valabila intr-o societate idiocratica ca cea americana. in nici un caz la tara la noi; nu ca n-ar fi lucruri tabu si p’aici.

de dezvoltat: alta data.

Etichete: filme

La Dumbraveni. Poze nu pui. Care diferenta intre masturbare si laba? O durere… si nu-n’suflet. Liars!

“Religulous“ (2008).

- crestinismul e si el un mit solar. despre asta e in toate religiile: despre soare.
- morala exista inainte de religie. religia e aproape o grefa pe morala. provine din cete de familii f. sociale.
- morala religioasa impusa inainte devreme fucks up the individ, reduce puterea de a alege, si e un MARE trepied de sustinere
- emisia de moneda inseamna inflatie (doah!)
- monetarismul (capitalismul) sustine productia si competivitatea si comertul. din start.
- sclavismul energetic e adus de globalizare
- banii reali sunt cei ce dau valoarea productiei, se pare
- 9/11 este o inscenare, pretext de razboi (stalpii taiati in V, cladirea de langa, Pentagon - motoare nu, cadavre neprezentate da)

Mai trebuiau sa fie si doua fraze despre L., dar nu erau salvate. Bine ca n-o mai visez bortzoasa si cicalitoare.

De ce? De ce nu? De ce nu eu? De ce nu acum? … sa ma insor.

Etichete: filme, n-are

In sfarsit am vazut si eu Boogie. Un film pe care il traiesc in fiecare zi, desi nu am copii. Si in sfarsit a ajuns la Constanta, ca-n Bucale n-am avut cand sa-l prind. Si iarasi imi pare foarte bine ca am dat bani pe el.

Dar am avut asteptari foarte mari: prea mult scenariu, ok-ok, “intimist” dar pana cand, ok-ok, a murit cineva (integritatea pulii lui Bucur - scena din baie total gratuita, n-am inteles-o, de ce a coborit camera cu 20 cm? ca a doua oara era ok, se integra bine-n poveste. exact ca pezda d-nei Trandafir in “La Tiganci” acum x ani la Odeon - acolo mai mult decat bine “integrata” in poveste - dar regizoral… sah-mat cu gura cascata), ok-ok se prinde de un aspect nou, dar… dar… Am dus lipsa la mai multe camere, macar inca o camera. Implicit a unor cadre mai scurte (cat de lung a putut sa fie acela al revenirii in camera). Am dus lipsa unei scene de violenta casnica (daca tot trebuia porn, sa fie). Am dus lipsa unor povesti intretaiate a la spanioli. Am dus lipsa unei regii pe imagine. Am dus lipsa lui Andi Vasluianu in rolul lui Boogie (desi mai putin ‘aratos’ si mai golan, cred ca s-ar fi potrivit mult mai mult, reusind sa fie un pic mai adanc, cat era nevoie. ca era). Am dus lipsa unor parinti care jucau roluri de parinti.

Mi-au placut foarte mult cum au fost jucate dialogurile de cuplu, mai ales certurile. Foarte mult. Si frustrarile mai ales a personajelor secundare. Drama e clar, desi am ras savuros (”niste curve cu prietenii lor”, “pai nu sunt fazanii”).

Dar hai sa nu fiu chiar asa carcotas. A fost un film bun. Doar ca nu m-a surprins, mai cu nimic. Oh, da’ l-am trait. Dar oare pe un pusti de 20 de ani si pe tata de 50 de ani i-ar surprinde? Poate nu l-am inteles, poate ar trebui sa-l mai vad odata.

Etichete: filme