Posts Tagged “turism”O saga personala (pr)intr-o calatorie initiatica, traita prin terte persoane: Doahmnee, ce-i invidieeeeeeez. Mooor! … Etichete: turism
May
07
2010
1 Mai - Cluj 2010Postat de Kul in orice, post pt sufletul meu, tags: dordeduca, Last Temptation, turismnotiţe, got no time:) deja previbil. pozne via Cifone. - dus. masina Cif Pestera “Ghetarul” de la Scarisora, muntii Apuseni Cluj-Napoca - plecat. frumos Cluj. brunete, iai-iai:) Plimbare cu barca pneumatica cu motor pe canale. Ai zice ca daca ai vedea doua-trei poze - care se vad cumva mai jos - ai vedea tot?! Dar nu, nu te bazaie vantul, nu auzi natura, nu simti “conturul” energetic al apei si … nu evadezi. In natura, normal. Prea multe betoane dauneaza grav sanatatii. Si mintale. Dupa vineri un Bucuresti de site nou la Dacris, dupa seara un Control slabut doar pana in 2 AM caci eram cam rupt - desi ma uitam cu pofta la toate fetitzoancele alea “cu gentuta” si le invidiam… ca aveau un loc unde sa… de-ar fi fost in Cta, individual luate - ce marginalizate ar fi fost. Sa revenim: misto C. like alwayz, dansat pe cateva melodii. Dupe care aproape fara bani de benzina alimentat la Fetesti, “spart” un card - si de fu sa fie… fost vazut bunica si verii si pe Bebi si matusa si niste minunate lalele intr-o curte undeva pe malul Borcei. Ceea ce probabil facu pofta de drumetie asa ca duminica luat Cretzu’ si “urcat un deal si coborit o vale” undeva pe-o piatra sexy si semeata la Izvoarele. Universul insa conspira si ne inghesuie fericit intr-o barca cu amici buni, terminandu-se pe foarte inserat intr-un ciudatel si bun bors de peste cu cartofi si niste icre miam-miam-miam de bune de stiuca! (scumpisoare si bune frateeee! miam!). Ii ziceam A. “ce-ar fi sa luam o camera si sa nu mai plecam, maine amanam totul din telefon”. “Eh, nu zi de doua ori” imi raspundea ranjind cu hai-hai. Ajunseram acasa dupa zece seara, dar iacata un we plin si neasteptat de frumos, spart in natura si drumetii frumoase pah astfalt, piatra vulcanica si ape dulci cu stuf. Amin! Ah, din inregistrarile audio de pe autostrada in/spre Buc - vad ca a devenit un obicei de liniste si detasare, ca deh workus-pocus… desi fara sa fi apucat sa fi lucrat yet pt viitor - mentionez: “oricat il urasc pe taica-miu, cu ghilimele de rigoare, baieteste asa, am devenit eu si sunt o parte din el din cauza sa. si sunt ca el. cat de adevarata poate sa fie chestia ca sub umbrela de stejar a familiei nu creste nimic cu viata proprie, individualitati. mai ales dupa o varsta, de la 20 incolo.” Mariane Flori. Si uite-o si pe Penelopa. Etichete: dordeduca, turism
Apr
11
2010
Nu-mi pasa, (ba) imi pasaPostat de Kul in post pt sufletul meu, tags: 360, Agigea, anti-ninja, apa, BAC, cel mai mare, dordeduca, Eugen, filme, ju, Last Temptation, meta, n-are, ninjalau, Rusalka, Septembrie, Shabla, turism, valuri, VamaZambetul si tipetul Andrei - in timp ce canta cu bucurie nestingherita de copchil “Jingle Bells and A Happy New Year” (varianta reunita si comprimata) - in contrast cu vestea mortii lui George Vasilievici. Aproape 32 de ani. Esti ceea ce lasi in urma, ba. Si atat. In sufletul si in amintirea celorlalti. Etichete: 360, Agigea, anti-ninja, apa, BAC, cel mai mare, dordeduca, Eugen, filme, ju, Last Temptation, meta, n-are, ninjalau, Rusalka, Septembrie, Shabla, turism, valuri, Vama
CHISINAU - ma termina frigul. fruntea. oboseala. votca frig. preambul lighty de Sant Petersburg. - no reviste pt barbati gen MENS - unificarea e departe (issue cultural rusesc - 2 parinti de limbi diferite) - bucataria e in cu totul alt registru: mai gustoasa, mai sanatoasa, mesele mult mai pline, totul cu legume multe si de toate felurile si bine combinate. - dreptunghi “hai sa o luam pe aici ca never”. haha:) - incercat ajutat masina “deraiata” cu sufa. f. Matiz ;) de abia facea fata. poate ramaneam pe acolo :D Iasi - alt accent in Iasi, mai romanesc si mai stalcit. si mai omenosi, calmi. - tramvai spre Copou … hmz - plecat, pana in Vaslui kinky pe drum ——— - colateral: descoperit more ce inseamna sa fi barbat (parte intreaga, decizie si hotarare). not much, dar lucruri care mi se reprosau si nu le intelegeam. fixist gotta be less . le: Chisinaul merita un post separat, yet to come. veni Pax pana atunci. Etichete: dordeduca, turismImi promisesem cand o sa dau peste suma-n plus peste cheltuieli o intind la munte. Si-am dat, si am fugeat… la Zarnesti - Piatra Craiului, unde mai fusesem candva tinerel pe la 20 de ani, cu Ani, una dintre primele mele prietene. E incredibil cum functioneaza creierul si memoria si cum lucruri de peste 10 ani sunt uitate, aduse aminte, distorsionate sau completate. Credeam ca stiu zona, unde cum se afla… as! nu mai tineam minte nimic, se lipisera de minte doar niste imagini afective, dar nu musai si conforme cu realitatea. Si totusi am nimerit drumul spre aceiasi cabana, am vazut aceleasi chei, am urcat acelasi varf… si amintirile au venit una cate una asa usor, prafuite teribil cum erau. Am plecat tarziu, de putoare ce mi-s - a nu se repeta data viitoare, sculat de la 5:30 ca drumetii buni - si am ajuns pe la 16. Pana sa ajung trebuie sa-mi aduc aminte de bucuria imensa care m-a apucat de cum am intrat in Breaza si am vazut muntele, imbracat in sute de noante de aramiu si scaldat de un soare superb (am prins vreme foarte buna), si am inceput sa respir aer de la munte. Imi venea sa tip prin parbriz: am deschis geamul, setat pe folderul cu Interpol, dat la maxim si savurat cu toti porii - road trip. Asta pana-n serpentine unde am dat pe mute si am inceput sa fiu atent la drum si sa va gandesc ca o sa fie misto, ca o sa urc pe munte. M-am cazat rapid - cabana era la fel (de comunista) si la fel de ieftina (30 RON / persoana) si asta fix la poalele muntelui de cum se termina orasul si incepe drumul forestier - si dai pe munte si m-a ferit Dumnezeu sa aleg un drum prin padure, am sezut cuminte prin chei - caci lumina pica rapid si nu aveam mult timp pentru drumetii complete. Aceleasi ziduri frumoase de piatra, rememorate altfel, care urcau pana la cabana Curmatura unde am facut un popas de 5 minute si dai inapoi sa nu ma prinda noaptea pe drum. Pana la urma m-a prins, prin voia mea - refuzand de 3 ori sa fiu luat pasager ba de ATV-urile cabanierilor (care se pare ca ofera servicii de deplasare pt turistii comozi) ba de o Dacie cu muncitori forestieri carora m-am chinui sa le pui o siguranta la masina. Am venit singurel cu telefonul pe post de lanterna si insotit inca de la cabana de un catel de care m-am apropiat si l-am adus inapoi la civilizatie, parea nu’s cum pierdut prin padure. Domne, e frumos la munte! E chiar foarte frumos. Dar eu am plecat de nebun, no more. Iti iei soatza, prietena, amanta… prietenii, un amic foarte bun, colegii. Pe langa faptul ca nu-i foarte sigur sa urci pe munti de unul singur (doah! - in aceasta categorie nu intra insa traseele mega-turistice gen… Jepii Mici), bucuria nu-i bucurie daca nu-i impartita. Si telefon, twitterisme si alte mecanisme de astea moderne nu tin apa. Dar… decat deloc, si terminat cu bine, e bine si asa. N-am eu pasarica de-mpartit si nici bani de aruncat din buzunare. Pe noapte cele doua paturi si sacul de dormit de-abia de-abia m-au salvat de o raceala, dar supravietui omenos. Si a doua zi am luat-o prin padure, cu foc in vene sa ajung pe varf. In acelasi timp foarte relaxat, atat de relaxat inca am pierdut traseul de trei ori :) (la inceput cand se facea o sageata mare la stanga, nu ca eu stiu mai bine, intors cand deja eram cu nasul aproape de panta, mai ca escaladam, si dai si chinuie-te si coboara prin padurea abrupta, apoi ratat tot o “curba” noroc cu unii care veneau “din sens opus” - stop joc ca ne-am tzapuit si noi, si a treia oara pe platou unde pur si simplu o luasem inainte uitand unde si de ce eram). Partea nasoala e ca in prima drumetie am cam tras sa ma incadrez in timp si imi fortasem deja articulatiile la genunchi, iar cum de pe platou aleg sa ajung mai rapid pe Piatra Craiului Mica pe un drum destul de greoi prin padure… imi cedeaza genunchii dar la modul… abandon sau nu?! M-am prins repede unde era buba - depuneam un mega efort sa reduc momentul din incheieturi - asa ca am bagat toata ciocolata care o aveam, baut aproape toata apa… facut doua bastoane din crengi si da-i si lupta. N-am murit, si am ajuns mai repede decat credeam. In varf o groaza de lume la poze si la popas. Tras un pic sufletul, twitterit ca imi venea sa strig de bucurie si dai inapoi la vale pe inceputul culmii. Partea nasoala… am terminat apa si nu stiam cand voi da peste urmatorul izvor pana la prima cabana. Insa divinitatea imi face un cadou neasteptat pe drum si o mica lectie de viata. Un mar galben. Pe jumatate rontait si scapat pe jos, murdarit si neridicat. Apa! Am stat ceva pe ganduri dar nu ma jucam cu setea, puteam sa fiu la 3 ore de urmatoarea sursa de apa, indepartat partile murdare si folosite si… a fost cel mai savuros mar din viata mea. O sapoare, o mireasma… greu de descris. Cel mai bun mar din viata mea! Nu credeam ca gustul iti poate aduce atata si nu credeam ca un mar, si mere doar am mancat cu sacii, imi mai poate oferi surprize. Acum ceva ani un muntzoman spunea ca cea mai buna mancare ever fusese un kil de lapte si o bucata de mamaliga de la o mamaie prin nu’s ce sat indepartat. Oh da! Bun. Pana la urma am dat si de apa, facut plinul… ajuns la cabana, n-aveau Gatorate, transpirasem tot de aveam urme de sare solida pe frunte. Bagat iar o ciocolata si luat batraneste prin padure inapoi cu “bastonul” dupa mine, depasindu-ma coarde de turisti care isi terminasera si ei programul ca deja batea ora 5. N-am mai ramas, sunat pe Cifone si stabilit o sambata seara-n Control, unde am alergat ca sa ajung, l-am intersectat si pe Pax pana la urma, si am tras un party slab alcoolizat - nu-mi ducea ficatul - dar dansat - cat s-a putut, ca de abia indoiam genunchii - ca-n vremurile bune-bune, gratie evidenta minunatului DJ. Pana la urma benzina a fost exact ca-n buget, desi taxa de autostrada la intoarcere am platit-o jumate cu maruntul din masina. Daca n-o gandisem/planuisem :). Frumos we. Imi pare enorm de bine ca am reusit sa ma rup de rutina cald-tampitica si lenesa de acasa, si ca mi-am facut damblaua, ca am ajuns in sfarsit la munte si ca acum ma pot indrepta catre altceva. Din fuga reiterarii si reconstructiei gimnasticii gandirii sanatoase extrag urmatorul lucru. Exista pentru mine in esenta doua feluri de turism: turism de paparazzo - tzaca-paca, bifat locurile si facut poze ca sa le pui pe hi5&comp si turism asumat - a intra in lucruri, a le gusta si a le cunoaste cu adevarat. Sa stai intr-un loc cel putin o saptamana, sa vezi cum se coace painea locala, sa deprinzi obiceiurile locului si sa te pierzi in ele, sa te iubesti cu o femeie de acolo… O saptamana? 6 luni. 2 ani! Cat timp ai tu de vacanta. Etichete: dordeduca, turism
Sep
20
2009
Frumoasa-i Dobrogea - update Greci, culme IPostat de Kul in orice, tags: dordeduca, turismPentru ca am inchis sambata seara Friends-u’ si a trebuit sa vina Cifone taman de la Buc (de ce ma mai mir?!) ca sa-mi batzai fundul si eu pe doua melodii, de palmares asa, am decis ca astazi sa bagam niste muntii Macin. Fost cu Alex pe culme, pornit de la capatul islazului de la Greci, de la punctul de campare amenajat si urcat pe trei varfuri. N-are rost sa bag pe harta denumiri, trei varfuri acolo si gata. Spectaculozitatile sper sa se vada-n poze. Frumusel foc evident, surprizele continuand in tonul obisnuit odata ce te avanzi in munte. Culmea-i nu chiar culme fiind destul de impadurita intre varfuri, tre’ maneca lunga sa nu te zgarii. Imi placea cum se vedeau Turcoaia, Dunarea, Braila si Galatiul in zare. Si mai interesanta a fost coborarea taman prin inima stancii (vezi ultima poza), fortat ceva genunchii si relativ palpitant; dar ne-am descurcat onorabil. Ca ultima chestie am vrut sa pipaim cu mana pilonul abandonat ce parea a fi o ramasita de la un proiect montan gen teleferic, dar… ne-am pierdut in padure si-n mrejele literaturii din capul meu cu multe personaje. Ramane si pe alta data. Am avut niste fantezii cu coada ochiului de la Tutuianu incolo (neatins de data asta) pana spre Macin inspre liniile de inalta tensiune, care ar putea umple foarte bine o alta sesiune. Cam obosit acum, ma resimt, si condus. La intoarcere mai sa raman cu masina pe acolo dand cu spatele am coborit de pe o “bordura” prea inalta, dar… avusei noroc, scaparam intregi lejer. Iar la dus, inainte de un ocol pe la Izvoarele, ne-am aprovizionat dintr-un magazin foarte universal din Slava Cercheza unde am avut sansa sa auzim ruseste. Marele absent: aerul de munca, de-ar fi fost prezent ar fi facut intregit corect tabloul. Si de ce nu… o prezenta feminina care ar fi indulcit traseul ingreunandu-i pasul. Ma declar ne-satisfacut, tot trebuie evadat la munte-munte. Asta-i asa pentru duminici sau pentru foarte cunoscatori. But, yet to come. Now _work. Etichete: dordeduca, turism
Aug
08
2009
Frumoasa-i Dobrogea - update Pecineaga / OstrovPostat de Kul in orice, tags: dordeduca, turism- Whooper no longer virgin. Burger King satura.
Jul
06
2009
Postul din 6 iulie 2009Postat de Kul in jurnal de baie, orice, tags: ninjalau, Shabla, turism
Dar… a fost si partea buna. Vazut jumate din Transfagarasan, mai putin impresionat, de bifat clar si oricum ramas si loc pentru o data viitoare (eventual chiar cu masina mea, si la volan). Iar de trecut, am trecut si prin Busteni la un gratar unde am invatat total suprinzator niste lucruri despre mine si despre ascendentul meu * privite tert. Duminica s-a lasat cu o Shabla - blabla Shabla, vizibilitate redusa < 5 m, prins ploaia in apa - vazut frumos sub, si foarte interesante jumpurile la care n-am participat decat cu unul timid actiunea-i derulata la persoana I parandu-mi-se insa puerila (oare numai adrenalina din nervi imi excita creerul mai nou? desi nu, submersia a ramas la fel de interesanta). Oricum vesti bune viitorul are. Escapada s-a lasat cu numere de telefon sterse si YM-uri puse pe ignore, ca e prea mult. Chestiuni deja incalcate azi, dar fie! * - sensibil |





























Lista (RSS)